Hi, eu sunt shtombonik,si cred am sa incep prin a spune povestea mea,
.Povestea mea de dragoste.
Anul trecut, ca aproape oricare fata, de 16 ani, fiind foarte naiva, eram intr-o prietenie(combinatie pe atunci) cu un baiat care,nu gandea cu capu’(creierul). Imi zicea: voi fi cu tine toata viata,esti totul si am cladit sperante,ca orice fetita naiva.
Bineinteles, am avut momente de plictiseala.
Si tot ca orice fata in momente de plictiseala incepusem sa vorbesc pe mess cu un baiat.Un baiat cu ochi albastrii !?!(cu toate ca mie nu imi placeau ochii albastrii).
Pentru inceput de plictiseala.
Sa va zic cum a inceput sa zic asa povestea mea de dragoste.
Intr-o zi obisnuita de scoala, fiind plictisita pana si de cuvintele atat de plictisitoare ... aa ...pardon, dulci ale prietenului meu (care stiam, nu numai de la prieteni ca ma insela ci si din mesaje etc.).
Dupa cateva ore si mai plictisitoare cu profii nostrii plictisitori, adica iubiti ca nu stiu decat sa zica: INVATATI.
Dupa o zi de scoala intru pe mess, un nou id: Oigen Putzky..
El - Salut sa facem cunostiinta sunt Eugen
Eu- Dana.
Vorbim, lucruri obisnuite despre scoala,date personale si tot asa 1-2-3-4 ...20-30 zile. Totusi eram curioasa, cum arata acea persoana cu care vorbesc. Imi iau inima-n dinti si (vreau sa marturisesc ca eram pot sa spun cea mai emotiva introvertita naiva si timida persoana ) si zic: Da-mi web. Mi-a dat web. Pentru prima data in viata imi placea cum arata un baiat cu ochi albastrii. Erau ...superbi.
Bine, unde inveti?Colegiul tehnic radauti, ce coincidenta eu tot.
Si ... cumde nu te-am zarit?
Eu nu stiu, eu te cunosc din vedere ! El- Da? Pai de ce nuu m-ai oprit?Sa facem cunostiinta si FACE to FACE.
Uite ... cand ma vezi da-mi un buzz..
Ok, uitam de buzz..
In ultima saptamana din clasa a 10-a ma indrept spre intrarea in scoala, pe bancile elevilor se afla un civil pe nume Eugen, care se holba sa zic asa la me. O intreb pe prietena mea: - Nu vad bine sau se uita la mine, zice : Ehh doar nu la me, du-te da-i un kissfm ... un buzz. Nuu ...lasa .
Ok, a doua zi, penultima zi de scoala dinaintea vacantei de vara ma suna:”Buna, sunt Eugen nu ai vrea sa ne intalnim la o coffee sa facem cunostiinta? Pai da, cred ca pot sa imi iau liber de la o ora, sa vad(in gandul meu normal, ca da si tu nu puteai mai repede?).
Bine totul verde si frumos si ajungem sa ne intalnim. Mergem, incepe sa vorbeasca, pot sa zic ca nici nu puteam sa il privesc in ochi, aveam ... nu stiu avea o privire numai cand ma gandesc ma trec fiorii (p.s. nu fiorii la care va ganditi)/
Vorbim cam 5 ore 40 minute si povestim si ... oops ochii nostrii se indreapta spre buzele noastre, eu normal timida mai bine ma faceam mica decat sa fac primul pas. Binenteles vine el langa mine si ma saruta (nici nu pot sa spun cat de superb, bellississimo, a fost, cred ca a fost cel mai fain kiss din viata mea. Ok nu vreau sa intru in detalii).
Ne sarutam, vreo 30 minute. Cred ca atunci am doborit un record.
Apoi, ne oprim ne uitam rusinati unul la celalalt si foarte sec continuam discutia pana ajungem la banala intrebare “ai prieten?”
Eu, normal ca o fata naiva ce sunt zic “da”.
Am vazut ceva, nu foarte dragut in privirea lui.Parca ma fulgera,
normal ca dupa ce ii spun aceasta, imi adresez si intrebarea: totusi de ce trebuaia sa stric eu tot? Daca totusi stiam ca actualul ma insela ... pe fata? De ce nu m-am hotarat sa ii dau papucii si sa vorbesc cu “zburatorul cu ochi albastrii?”(citez pe profa mea de franceza: daniela nu mai visa la zburatori cu ochi albastrii).
Pentru ca eram prea naiva si prostuta sa am curajul sa fac acest pas.
A doua zi, bineinteles ne-am intalnit din nou sa ne felicitam pentru premiu/
Totusi a ramas dupa expresia populara: ca din pom, nimic.
A trecut 1 luna, 2 luni din vacanta nimic.
In acest timp am inceput sa tin la prietenul meu, cu toate ca ma insela. Oricum nu acceptam ideea ca ma insela, continuam sa ma amagesc si uite ca a sosit si mult asteptatul festival – ARCANUL.
In timp ce am iesit la un suculet, la o maslina primesc mesaj de la baiatul cu ochi albastrii sa ne intalnim ca sa mai depanam multimea de amintiri 5 ore de poveste.
Un motiv bun de intalnire nu credeti?
Din pacate un am putut sa ma intalnesc pentru ca eram cu prietenul,intaiul motiv, apoi pentru ca si tineam la el, cel putin asa credeam eu.
A trecut si distractia, si usor usor incepe sa se sfarseasca vacanta mult iubita.
Certuri din ce in ce mai dese cu prietenul, lacrimi, minciuni pana cand m-am hotarat chiar in prima zi de scoala (daca nu ma insel )sa il parasesc.
Oricum nu pot sa spun ca nu imi parea rau, din contra sufeream dar a fost spre binele meu ... si ce bine.
Dupa o luna doua, iar am observat prin scoala “zburatorul cu ochi albastri)”
Si iar conversatiile lungi de pe messenger, astea toate pana intr-o zi cand m-a intrebat : “vrei sa fii prietena mea?”
Nu imi venea sa cred! Cu toti baietii cu care am fost vorbit, ii auzeam pe cocosii de ei: nu dam de o combinatie? Ma fusesem saturat ... combinatie ... zic oare va fi un baiat care imi va spune daca vreau sa fiu prietena lui si nu combinatia? Sa spuna ca sunt frumoasa si nu sexy etc.
Nu imi venea sa cred. Eram intr-un razboi cu me. Inima imi zicea spune da, spune da ... si tot ea, zicea tocmai ai parasit baiatul la care tineai cum poti sa spui da?
Si de proasta sa spun asa: il refuz.
Nu ca oricare baiat, nu incepe sa ma injure, ma intelege si spune ca e ok.
M-am mirat.
Maii trece ceva timp, si iar vorbind pe mess ,,,imi zice: “Vlei sa fii plietenul meu?”
Din nou aceea indecizie.
Dar totusi, nu stau pe ganduri si zic: prietena da..prietenul nu.
Nu-i venea sa creada, nici mie.
De a 2-a zi, la scoala la toti nu le venea sa creada ca sunt cu putzky”era si timpul..”ehh ti-ai luat barbat regizor”
De atunci am inceput sa numaram zilele ... apoi lunile ... si uite, 10 luni.
Apropo La Multi Ani iubitul meu.
In care am invatat alaturi de el, ce inseamna si cenusiul nu numai rozul. Ce este bine, corect si ce nu. Am invatat ce inseamna sa iubesti cu adevarat si am inceput sa simtim amandoi acelasi lucru: NE IUBIM.
Aceasta este povestea mea pe scurt de dragoste si cred ca ...
To Be Continued…
